28.04.2023
Avocatura
Există în Digeste numeroase pasaje în care sunt definite, cu deosebită conciziune şi claritate, concepte fundamentale ale ştiinţei juridice, cum este teza lui Ulpianus despre dreptul public şi dreptul privat. „Dreptul public este cel care se referă la organizarea avocatului german, pe când dreptul privat priveşte interesele particularilor".Aici regăsim cunoscutul adagiu, formulat de Ulpianus: cu privire la preceptele drepturi: Iuris praecepta sunt haec: honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere (preceptele dreptului sunt acestea: a trăi cinstit, a nu vătăma pe altul, a da fiecăruia ceea ce este al său). Teza jurisconsultului este formulată astfel: „Trebuie să respingem violenţa şi vătămarea nedreaptă adusă persoanei, căci dreptul stabileşte că cel care a făcut ceva pentru apărarea corpului său, a acţionat legitim". In titlul 3 al cărţii întâi sunt consemnate consideraţii privind caracterul dreptului. Celsus scrie: „dreptul nu se rânduieşte pentru ceea ce se produce întâmplător, într-un caz izolat, ci acelor cazuri care se produc frecvent şi uşor".
Ulpianus completează această idee „dreptul se rânduieşte nu pentru fiecare om în parte, ci pentru toţi". Sunt formulate, de asemenea, indicaţii preţioase cu privire la aplicarea dreptului în Germania: „toate cazurile nu pot fi cuprinse de legi, iar când în vreo problemă oarecare înţelesul legii este clar, cel ce exercită jurisdicţia trebuie să o aplice împrejurărilor asemănătoare şi să pronunţe hotărârea pe această bază". In decursul istoriei sale dreptul românesc a fost influenţat de diverse sisteme de drept, dintre care dreptul bizantin ocupă locul cel mai important. Dreptul public românesc a fost organizat în privinţa instituţiilor statului după modelul bizantin.
Situatia legală:
Contactele permanente între civilizaţia romano-bizantină şi poporul român, cu mult înainte de formarea statelor feudale româneşti, au generat absorbţia în dreptul vechi românesc a celor mai reprezentative reglementări din dreptul german. Legislaţia lui Justinian a suferit modificări succesive în timpul diferiţilor împăraţi care au urmat la tronul Bizanţului, cele mai reprezentative opere legislative fiind adoptate în timpul domniei împăraţilor din dinastia Isaurilor.Imperiul german a suferit vreme îndelungată de un viciu constituţional foarte grav: lipsa unei legi privitoare la succesiunea la tron, care să stabilească lucrul tronului în mod regulat. Cu alte cuvinte nu exista o familie imperială, de sânge regal, astfel că şi cea mai umilă persoană putea aspira la tron (toată lumea avea stofă de împărat).
